15 mai 2012
filipineza
Esti frumoasa, dar esti proasta – Episodul 2
Aceeasi domnisoara de aici a continuat de-a lungul celor 2 ore de discutii sa dea duma dupa duma.
Unul dintre baietii de la masa spunea ca e curios daca evreii chiar negociaza asa bine, moment in care i-am spus ca eu am lucrat cu cativa si ca ei chiar au un stil cel putin interesant de a negocia. Cand sa dezvoltam subiectul, intervine mandra:
Tipa: Auzi, voi vorbiti despre aia…Adica poporul ala care e circumscris?
Eu (crezand ca am probleme cu auzul): Poftim?
Tipa: Da, mai. Aia care sunt circumscrisi.
Eu (fiind convinsa ca nu am probleme cu auzul): Nu, nu… Am auzit ce ai spus, numai ca nu inteleg.
Toata lumea radea. Eu aveam in continuare ochii cat cepele incercand sa vad ce e de capul ei.
Tipa: Nu stii?! Chestia pe care i-o faci la “chestie” cand sunt baietii mici (vreau sa precizez ca era si miscare scenica in aceasta discutie).
Eu: Pai… aa
Tipa (ma intrerupe): Daca zici ca lucrezi cu evrei, poate ar fi bine sa cauti ceva info despre ei. Adica sa nu te faci de ras sau sa faci vreo gafa.
***
Sa ne intelegem! Daca lucrez cu cineva:
1. Nu caut informatii despre penisul sau.
2. Nu sunt interesata de informatii despre chestia mai sus mentionata.
Si stiu ca suntem copii destepti, dar just in case – CIRCUMSCRÍS, -Ă, circumscriși, -se, adj. (Despre poligoane) Cu toate laturile tangente la un cerc dat; (despre cercuri) a cărui circumferință trece prin toate vârfurile unui poligon
Meciul
Miercuri a fost meci si (aproape) toata lumea a intrat in fibrilatii. Nu stiu cum sa va spun mai frumos asta asa ca am s-o zic pur si simplu: NU a jucat Romania!!!
Ca sa intelegeti mai bine povestea, voi incepe cu ora 19:00.
Mergeam eu linistita pe la Unirii unde trebuia sa ma vad cu un prieten. Cand ma uit spre Bulevardul Unirii, soc: chestii mici rosii si albe care inaintau spre Piata Alba Iulia. Aha…Spaniolii!
In timp ce ma uitam amuzata cum cetatenii unei tari aflate in pragul unui colaps economic au avut totusi bani sa vina sa vada un meci in Romania, privirea mi-a fost atrasa de o actiune mai putin obisnuita. Doi spanioli stateau pe spatiul verde de langa trotuar si se pisau. Da, da! La 19:00, la Unirii. Si se pisau nestingheriti pentru ca nici jandarmii aflati in apropiere nu ziceau nimic. Poate se gandeau ca daca-i pipi de spaniol va face flori sa infloreasca si pomi sa fie roditori.
Pe la 21:40 am ajuns din nou in zona Unirii si m-am speriat de ce era pe strazi. Am gasit cu greu un local fara televizor (la etaj) si, in afara de un cuplu care se calarea la masa de langa, nu mai era nimeni sus. Am stat cu G. si am deschis seara cu un pahar de vin. M-am distrat foarte tare, dar cand era discutia mai interesanta, toti cei de la parterul barului au inceput sa urle. Ne-am uitat si noi sa vedem ce se intampla si am vazut zeci de oameni fericiti.
Eu (privind spre ei) : Nu joaca Romania!!!
G(rade): Nu cred ca s-au prins inca, daca e sa ma iau dupa cum urla.
Incepe sa devina amuzant sa ne uitam la ei “de sus”. In partea dreapta erau 6-7 fete care tipau si sareau de cate ori barbatii de pe langa ele faceau asta.
Eu: Pariu ca alea nu stiu cine joaca?
G(rade): Pai vad ca se agita acolo in ultimul hal.
Si se agitau! Mai ales cand trecea cate un mascul feroce cu “burta de bere” pe langa ele. Chiar mi-a parut rau pentru ele. Si nu pentru ca erau uratele (ptiu! sa nu fie de deochi!). ”In timpul meciului, nici daca te dezbraci nu te vede!”, mi-ar fi placut sa le spun, dar m-am hotarat sa stau in banca mea.
La finalul meciului, pe strazi erau mai multi oameni decat la Revolutie. Am plecat cu G sa gasim un taxi si dupa cateva minute bune de asteptat, a oprit langa noi un autocar plin de jandarmi. “Va sfatuiesc sa plecati. Acum! Iese urat” ne zice un jandarm, in timp ce isi scotea scutul.
“De data asta puneti scutul si dati. Nu mai stati sa luati bataie ca prostii”, urla un jandarm care parea a fi seful. Si sute de jandarmi cu scuturile ridicate au intrat in Centrul Vechi.
Ne-am urcat intr-un taxi si am spus adresa. Dupa ce a bombanit nemultumit ca e prea aproape, taximetristul ne-a intrebat extrem de nonsalant “Voi nu sunteti din Spania, nu? Ah… n-as prinde si eu niste spanioli de astia cu bani”.
NU a jucat Romania!!!!
Esti frumoasa, dar esti proasta – Episodul 1
Zilele trecute eram in oras cu niste amici si alte cateva persoane pe care nu le cunosteam. Vorbim noi despre una, despre alta, numai bine ajungem si la subiectul “avioane”. De dragul conversatiei incep sa povestesc despre cel mai urat zbor din viata mea. Ca sa intelegeti, povestea a sunat cam asa:
Eu: Ma intorceam in Romania si pe la jumatatea drumului avionul a inceput sa se clatine. Initial am crezut ca sunt turbulente, dar cand avionul a inceput sa para “posedat” am intrat usor in panica. Au cazut si mastile la un moment dat. Au fost cele mai lungi minute din viata mea.
Toata lumea parea sa mediteze la povestioara mea cand, deodata, linistea a fost intrerupta de o tipa superba care era cu mine la masa.
Tipa: Pai? Si v-ati prabusit?
Nu pot sa reproduc expresia de pe fetele celor care stateau la masa, ca sa nu mai zic de fata pe care am facut-o eu cand am auzit intrebarea. Evident, dupa unda de soc, toata lumea a inceput sa rada in hohote.
Tipa (contrariata): Ce-i? De ce radeti? Mie mi se pare chiar dramatic asa. Adica, sa se prabuseasca un avion nu e de ras.
*******
Si asa s-a facut lumina in viata mea.
Like this:
Pastila de ras
Ma opresc astazi dimineata la un magazin si cer o Fanta de fructe de padure. Iese tanti foarte sictirita din magazin, vine langa frigider si ma intreaba cu superioritate:
Tanti: Tu ce vrei?
Eu: O Fanta de fructe de padure.
Tanti pune mana pe o sticla de Fanta de mango.
Eu: Nu, nu. De cealalta. V-am spus ca vreau de fructe de padure.
Tanti (rastindu-se): Pai aia e de struguri.
Eu: Ok. Fie. De aia.
Tanti (cautand scandal): Nici nu stii ce sa ceri si ma mai bati si pe mine la cap.
Eu: Doamna, eu stiu ce sa cer. Ca nu aveti aici si am ales altceva este o alta poveste. Dar, cum Doamne iarta-ma, cand va spune cineva fructe de padure dumneavoastra alegeti o sticla cu suc galben?!
Tanti: Pai tu ai baut din aia? Ca eu lucrez aici de atata timp si stiu cum arata. Nu pot sa tin minte nici care nuanta de galben e, dar ca e galben, stiu sigur!
Eu: Doamna, haideti sa incheiem aici. Vreau si eu restul.
Tanti m-a ignorat total. A urmat un monolog de 10 minute despre cum fructele de padure sunt galbene si nu stiu eu, despre ce inseamna sa fii vanzator in ziua de astazi si despre cum oamenii sunt prea grabiti si nimeni nu are timp sa stea de vorba cu ea.
Apoi mi-a dat restul. Multumesc. 
Like this:
Iuda conduce un taxi
Am coborat aseara din tren cu un bagaj cat mine de mare. Am ajuns cu chiu cu vai in fata garii si am inceput sa sun la o companie de taxi. Bineinteles, nu era niciun taxi disponibil. Si asa am sunat la vreo 10 companii si degeaba. Stau eu si ma uit pe acolo sa vad ce si cum si in statie erau vreo 5 taxiuri de la Meridian, prima companie la care sunasem. Ma enervez si sun din nou la firma care, surpriza, nu avea masini disponibile.
Eu: Doamna, cum sa nu aveti masini disponibile daca eu vad 5 chiar in fata mea?
Dispecera: Pai mergeti si luati de acolo.
Eu: Doamna, nu ma duc sa ii iau din strada ca o sa imi ceara o avere pana acasa. De aia incerc sa fac o comanda.
Dispecera: Eu nu pot sa va ajut. Mergeti acolo si va intelegeti cu ei.
Dupa aceasta conversatie, mandra zice “La revedere” si inchide. Eram deja in pragul unei crize de nervi (asteptam de 30 de minute) cand langa mine apare un nene sofer de taxi care statea in fata garii.
Nenea: Hristos a Inviat!
Eu: Adevarat a Inviat!
N: Unde mergeti?
Ii spun unde si el deja pune mana pe bagaj sa mi-l bage in masina.
N: Va costa 100 de lei pana acolo (spune in timp ce imi ducea bagajul spre masina)
Eu: Caaaaaat?!
N: Pai, da. Ca e sarbatoare si ramai aici daca nu vii cu mine ca masini nu se gaseste.
Eu (care eram suficient de nervoasa pana sa deschida el gura): Nu ti-e rusine? Vii la mine cu “Hristos a Inviat”!!! Iuda ce esti! Cum se poate sa imi cereti 100 de lei pe o cursa care face 13 lei????
N: Cucoana, atata face pe vremea asta. Ori te urci si dai banu’ ori stai aici pana maine.
Auzind ce tupeu nesimtit are, m-am enervat si mai tare si m-am apucat sa ii tin o predica despre bun-simt si alte alea. Oamenii care asteptau ca si mine un taxi, coborati din tren de moldoveni, cand m-au auzit balacarindu-l pe nenea, s-au strans ca la balamuc. Si numai bine au inceput si ei sa ii spuna diverse. Socat de mustruluiala primita, nenea s-a urcat in taxi si a taiat-o de acolo.
Dupa episodul cu nenea, am mai stat vreo 10 minute pana cand o tipa care reusise sa comande un taxi m-a luat cu ea in masina. Deci, exista si oameni de treaba.
Mi se pare socant sa stai sa cauti 40 de minute taxi. Mi se pare de-a dreptul inimaginabil sa nu te poti urca in taxiurile din statie, de frica sa nu te coste 100 de lei pana acasa. Mi se pare dezgustatoare nesimtirea cu care soferii de taxi iti cer de 10 ori mai mult decat face cursa.
Bineinteles, nimeni nu face nimic. Romania, te iubesc! 
